Una e să fii zgârcit, alta e să fii sărac sau să te comporți ca și când ai fi sărac. Oricum ai fi, femeile fug de tine în ambele situații.
Așa că, nu mai fii sărac, nu mai fii zgârcit! Nu mă înțelege greșit, zgârcenia afectează o relație, iar sărăcia sau modestia pot fi lucruri cu care să trăiești, cât timp e armonie în cuplu.
Țin minte și-acum o întâmplare din studenție. Eram cu o gagică de vreo două săptămâni și ne vedeam pe la cămine. Am ținut-o atâta în gustări de supermarket, am zis că hai mai bine să o scot la restaurant. Zis și făcut.
Am ieșit la un date, am vorbit de una, de alta, până la final când cerem nota. Eu mă pregătisem cu bani dar nu-mi făcusem calculele. Aveam fix de notă pentru amândoi, nu mai rămânea de bacșiș. Las cât aveam în speranța ca ea să nu vadă nimic.

Ca să vezi reacția ei la gestul meu de zgârcenie
Apoi ia nota și se uită. „Hai să lăsăm ceva”, îmi zice și completează de la ea, ca orice om care se respectă, cu 10% din sumă.
Eu, nepregătit că se va uita, fără să conectez creierul cu gura, îi zic doar „Ei, am lăsat fix că nu mi-a plăcut neapărat cum s-a purtat cu noi”.
Într-adevăr, fusese cam grăbit ospătarul, dar era și full locul. Oricum, nu era o scuză să nu-i las nimic.
Hai că până aici poate povestea asta e și povestea ta, dar iată până unde poate merge zgârcenia.
Era o perioadă când nu prea aveam bani, ca orice student. Și știam că trebuie să iau un taxi până acasă, că aveam alt drum decât ea, și nu mai aveam niciun leu la mine. Așa că uite ce-a făcut prostul de mine.
I-am zis „Lasă că duc eu nota la ospătar, tu îmbracă-te să mergem”. Și iau nota, merg spre bar să plătesc, deși nu era nevoie că se lăsa nota pe masă în localul respectiv, și extrag cei 10% lăsați de ea, să-i bag la mine-n buzunar.
Habar n-aveam că tipa, de la masă, a văzut gestul meu. M-a lăsat să iau banii, am plătit, ospătarul nici nu mi-a zâmbit, am plecat și ne-am mai plimbat un pic până să luăm taxiuri diferite.
„Să ajungi cu bine acasă”, îmi zice ea. „Sper să-ți ajungă de taxi. Mersi pentru cinste” și mă pupă pe obraz, ca și cum ar fi pupat un copil de la orfelinat.
Îți jur, frate, că m-am simțit ca ultimul om atunci. Mi-am dat seama că m-a văzut dar era prea târziu să-i dau explicații sau să-i dau banii înapoi.
Așa că, ce-am făcut? Am mers înapoi la localul cu pricina, am căutat băiatul care ne-a servit la masă și i-am lăsat lui cei 10%, spunându-i că lui i se cuveneau, nu mie.
Apoi am plecat pe jos până acasă și tot drumul numai la asta m-am gândit: zgârcenia poate f**e o relație. E la fel de nașpa ca gelozia.
De rușine, nu am mai căutat-o pe fata aia. Și nici ea pe mine. Dar nu am mai repetat greșeala asta, de a fi zgârcit, vreodată.