Masturbarea excesivă reprezintă procesul de autosatisfacere masculină cu frecvență ridicată, procesul în sine afectând atât starea psihică cât și starea fizică a bărbatului.
Masturbarea normală este benefică pentru organism în special atunci când bărbatul nu are o viață sexuală activă și frecventă – nu are o relație sau o parteneră cu care să întrețină relații sexuale uzuale.
Cu toate acestea, masturbarea poate fi dăunătoare atunci când devine o practică frecventă și când poate avea efecte similare cu ale unui viciu – practic, viața de zi cu zi a bărbatului este influențată în mod direct de masturbare.
Masturbarea excesivă sau compulsivă devine o necesitate a organismului. Organismul o cere din ce în ce mai frecvent iar orgasmele și experiența în sine vor deveni, treptat, mult mai puțin plăcute.
Masturbarea în exces influențează potența masculină, libidoul, secreția de hormoni masculini și chiar impulsurile nervoase. Poate avea efecte asupra psihicului și poate denatura experiența sexuală reală.
Făcută în exces, masturbarea poate cauza disfuncții erectile (precum ejaculare precoce sau dificultăți în a obține sau în a menține erecția) și poate duce la instalarea impotenței psihogene. Ca orice alt viciu masturbarea poate fi combătută și tratată însă e necesară implicarea activă a bărbatului afectat. Se poate combate prin reducerea frecvenței autostimulării și prin eliminarea factorilor externi declanșatori – așa cum sunt filmele pentru adulți.
Bărbatul care se masturbează excesiv va căuta mereu motive pentru a se stimula sexual. Va viziona filme pentru adulți și va avea probleme în a menține relații de lungă durată cu partenere de sex opus. Se va autoizola de cei din jurul său în special atunci când se va confrunta cu disfuncții sexuale.